Milenium,o serie de trei romane....cea mai buna pe care am citit-o vreodata!!!

Stieg Larsson
Jurnalist suedez,a murit in 2004,in mod neasteptat in urma unei crize cardiace,la varsta de 50 ani,imediat dupa ce apucase sa-i predea editorului sau Milennium,o serie de trei romane,insumand 1935 de pagini.Milennium a devenit intre timp un fenomn editorial.In tarile nordice,"nici o carte in afara de Bibile nu a mai inregistrat astfel de vanzari!"
Barbati care urasc femeile-vol 1
Mikael Blowkvist,junalist suedez cazut in dizgratie,este angajat sa faca investigatii asupra unui caz nebisnuit,el descopera un lant de crime care au avut loc cu multi ani in urma.La investigarea crimelor este ajutat de Lisbeth Salander o tanara inteligenta,introvertita social de care Mikael se indragosteste.Sally il ajuta pe M. sa isi recapete onoarea ca ziarist
Fata care s-a jucat cu focul-vol 2
In al doilea volum Lisbeth Salander intrerupe legatura cu putinii ei cunoscuti si pleaca intro lunga calatorie folosind banii furati,din contul unui mare intreprinzator,cu ajutorul cunostintelor sale in informatica.Cand se intoarce in tara este acuzata de tripla crima dar reuseste sa se ascunda de politistii care sunt pe urmele ei,realizand intre timp ancheta personala pentru a descoperi adevaratul asasin.Cand descopera faptasul,care era chiar tatal ei,merge la el urmarind sa se razbune pentru agresiunile suferite in copilarie.Lucrurile iau o intorsatura proasta cand Lisbeth este ranita grav dar scapa ca prin urechile acului deoarece este gasita de vechiul ei prieten care are grija sa primeasca ingrijiri medicale.
Actiunea continua in volumul al treilea pe care nu l-am citit inca dar pe care am de gand sa mi-l cumpar indata ce in pusculita mea vor ateriza banii necesari.Pentru cei interesati voi publica un rezumat si la ultima carte dar cu siguranta ar fi mult mai interesant daca ati citi voi insiva toate cartile.Scuzati greselile gramaticale si limbajul incoerent dar va asigur ca am facut tot posibilul sa le evit dar din nefericire nu's un geniu intr'ale limbii romane.

Calatorind spre nicaieri intr-o zi de iarna...

O pereche de conversi albastri,caciulita roz si haina mea neagra,ies pe usa,apas pe butonul negru si astept liftul.Vine cu greu,un lift murdar care iti da impresia ca daca il atingi va cadea,va cadea in vid creand un zgomot asurzitor care te duce cu gandul la cat de superficiala e lumea in care traim.Prea multi oameni care se prefac doar pentru a obtine ce isi propun,oameni care profita,oameni care nu stiu sa pretuiasca adevaratele valori ale omenirii,valori care ai zice ca sunt pierdute dar nu este asa,amandoi stim asta,sunt ascunse undeva in intuneric asteptand sa fie redescoperite.
Am coborat si ultima scara care conduce la iesirea din bloc,pasesc incet pe aleea acoperita cu fulgii de nea cazuti la ultima ninsoare,fulgi care si-au pierdut din stalucirea ingereasca odata ajunsi pe acest taram malefic.....dau peste o strada aglomerata,prea multe masini,soferi nervosi claxonand provocand o zarva alarmanta.Oameni posomorati parcurg aceeasi rutina monotona,ma uit la ei si nu observ niciun strop de fericire in schimb fetele le sunt inundate de tristete,plictiseala,stres,mult prea multa monotonie,nu exista nici un licar de fericire in ochii celor pe care ii privesc disperata.Parca pamantul a fost invadat de zombi,parcurgand zilnic acelasi drum,desfasurand aceleasi activitati,uitand sa zambeasca,schitand din cand in cand un zambet care te sperie,neglijandu-si prioritatile,uitand se se bucure de monentele cu adevarat importante.Imi continui calatoria,mormane de zapada neagra creeaza un aspect groaznic capitalei,un oras care din pacate si-a pierdut din stralucire,magazine,prea multe masini pe o parte si pe alta a drumului,printre care zac chistoace de tigari,ambalaje de artificii de la revelionul care a trecut,omatul negru care seamana cu pamantul scos dintr-o groapa prospat sapata,o groapa in care te vei odihni pe veci,locul in care pana la urma ajungem toti.
Merg mai departe inca privind dezamagita la fetele persoanelor pe langa care trec sperand sa pot zari un chip pe care a poposit un zambet care schiteaza fericirea.Intalnesc in schimb tineri posomorati care probabil la fel ca mine au iesit sa ia o gura de aer proaspat dar se aleg cu aerul rece si poluat al acestui oras lipsit de farmec.Vad doi batrani care s-au oprit din plimbarea monotona pentru a-si impartasi nemultumirile cu privire la prim-ministru',in drumul meu dau peste o mama care isi linisteste copilul care plange dezamagit.Sunt inundata de un val de dezamagire,se contureaza o lacrima pe obrazul batut de vantul aspru al iernii,de ce exista atata indiferenta,atata rautate?Trec pe langa un cuplu care ma priveste cu superioritate savurand o tigara,care ii trimite in mormant incetu' cu incetu',si totusi pe fetele lor nu exista nici o urma de fericire ci doar ingrijorare si tristete.Dezamagita si obosita,obosita de toate gandurile rele strecurate in mintea mea,ma intorc acasa.Pasesc incet tinand capul in jos satula de privirile ignorante aruncate pe furis de putinele persoane pe care le intalnesc.Non-stop-ul din fata blocului imi aminteste ca am ajuns acasa,bag mana in buzunar sa scot cheile si sa deschid usa,astept acelasi lift murdar care inca imi da impresia ca o sa se prabuseasca,liftul murdar care ma duce in fata apartamentului,in camera mea in care ma voi refugia de acele priviri pline de nimic bun.Calatorind spre nicaieri am ajuns de unde am plecat doar ca acum am noi ganduri care ma bantuie si noi amintiri care ma dezgusta...